Sărutul Primăverii

Citind o postare a Trandafirului în care spune că vrea să vină primăvara, mi s-a reaprins dorul (pitit bine prin cotloanele sufletului 😀 ) de soare, de căldura aceea blîndă, de concertul de miresme şi sunete pe care natura îl dă atunci cînd se trezeşte la viaţă, de plimbările prin parcul sufletului meu (răbdare şi o să vedeţi care 😉 ) şi prin Grădina Botanică.

Şi mi-am reamintit de un text despre primăvară şi despre iubire scris în urmă cu aproape 13 ani, text pe care îl împărtăşesc acum cu voi 🙂 În premieră absolută! 😆 Căci timp de 13 ani nu l-a citit nimeni în afară de mine. Ca să vedeţi pe unde zburau gîndurile şi la ce vibra sufletul Egumenului pe la 22 ani.

Mă puteţi certa dacă v-am făcut să pierdeţi timpul cu prostioare din vremuri imemoriale 😀

***

O Rază de soare străpunge victorioasă perdeaua de nori şi se înfige în obrazul ud şi rece al Pământului. Stăruie cu obrăznicie asupra lui, iar Pământul exultă de plăcere la atingerea caldă a Razei. Par doi îndrăgostiţi ce se sărută după o lungă perioadă în care au fost despărţiţi. Este primul sărut al primăverii !

Mă plimb pe aleile Herăstrăului, un parc feeric pe care-l iubesc la nebunie. Pe mine nu are cine să mă sărute ! În sufletul meu nu are cine să aducă primăvara ! Mă îndrept spre aleea de pe malul lacului, încercând să uit această inedită scenă de dragoste. Merg de-a  lungul malului, cu ochii aţintiţi la Apa veşnic fremătătoare a lacului. Ce este Apa ? O îngrămădire de molecule ce se agită neobosite, formând nişte valuri în miniatură. Nu, nu este vântul cel care mişcă Apa ! Este viaţa pe care o are în ea ! Apa este fericită că şi-a recăpătat libertatea, după ce a stat mai multe luni încremenită în închisoarea nemiloasă a gheţii. Dar de ce face ea aceste valuri? Ştiu de ce ! Acestea sunt gurile ei ! Prin ele vorbeşte susurând, dar acum… acum ea sărută Aerul. Toţi se sărută şi pentru toţi este o sărbătoare venirea primăverii.

Brusc încep să tremur. Mi-e frig ! Nu, frigul nu vine de-afară ! Vine din interior ! La mine ninge ! Pentru mine nu e nimeni care să aducă primăvara !

În faţă îmi apar doi îndrăgostiţi ce se sărută pe un ponton. Mă opresc, privindu-i insistent, aproape obraznic. Mă simt un intrus ce a pătruns în intimitatea lor deşi ştiu că pentru ei nu mai există nimic decât sărutul. Ei sunt lumea, galaxia, universul ! Nu e frumos ce fac, dar toţi avem momente când ajungem scalvi ai nostalgiei. Sunt asemeni celui care, aflat în pericol în pericol de a se îneca, se agaţă de un pai. Dacă nu pot avea primăvara mea, măcar să iau un pic din primăvara altora. Închid ochii şi o văd în faţa mea. Vine spre mine ! O strâng în braţe ! Îi simt respiraţia proaspătă ca adierea de primăvară. Mă va săruta ! Va aduce primăvara ! Îi simt buzele tot mai aproape de ale mele ! Raza va săruta Pământul ! Apa va săruta Aerul ! Ea îl va săruta pe El ! O pală de vânt îmi săgeată buzele. Deschid ochii şi ea dispare. Pontonul e gol. Îndrăgostiţii au plecat. Păcat ! Au redevenit acea mică, infimă parte din lume, galaxie, univers. Eu aş fi rămas pentru totdeauna lumea, galaxia, universul.

Deodată devin gelos pe Raza care săruta Pământul. O caut cu privirea şi o găsesc. Mă pun între ea şi Pământ. Să mă sărute pe mine, pe mine, pe mine ! Pământul va avea timp să-l sărute toată primăvara, toată vara şi poate chiar toată toamna. Acum vreau să mă sărute pe mine, numai pe mine ! Dar brusc, norii se risipesc şi spre Pământ pornesc să-l sărute mii de Raze. Eu sunt prea mic pentru a putea fi sărutat de toate. Mă simt asemeni unui învins care, din mii de premii, n-a reuşit să câştige nici unul. Lipsit de privilegiu de a fi numai eu cel sărutat de Rază, mă întind pe iarba proaspăt răsărită şi mă las, împreună cu Pământul, alintat de Raze. E minunat ! Dar eu încă mai aştept sărutul primăverii mele. Viaţa merge înainte ! Universul îşi alege martirii ! Iar eu aştept ! Ce sunt eu ?

***

Şi la final o dedicaţie pentru voi:

ABBA – People Need Love

6 Responses to Sărutul Primăverii

  1. thornofrose spune:

    Gânduri frumoase, triste în esenţa lor, dar sunt pure şi emană dorinţi ascunse. Atunci le-ai scris numai pentru tine, se vede asta şi pun pariu că atunci n-ai fi arătat rândurile astea nimănui. Nostalgii au fost, nostalgii sunt încă….

    • Egumenul Sanctuarului spune:

      Trandafirule, să ştii că textul ăsta este izvorît din realitate. În ziua aia chiar m-am plimbat prin Herăstrău, chiar am stat întins pe iarba crudă şi am lăsat razele soarelui să mă sărute, iar pe acei îndrăgostiţi chiar i-am văzut 🙂 Culmea e că în momentele alea nu am fost deloc trist pentru că mă „hrăneam” cu lumea lor. Melancolia a apărut abia mai tîrziu, cînd am început să scriu 😀

  2. Lia spune:

    Salutare 🙂
    Wow! Pai..scriai foarte bine!
    Mmmm…daca tot ai spus ca putem sa te „certam”, poftim, te cert ca nu ai postat mai din timp articolul asta 🙂
    Si daca mai ai si altele, nu mai fi egoist, si da’ sa citeasca si ochiul nostru flamand de ceva „altfel” 😉
    Zi frumoasa!

    • Egumenul Sanctuarului spune:

      Off, ştiam eu că o să mă certe cineva… cîndva… 😀 Oricum, mulţumesc pentru apreciere. Am şi roşit un pic 😀 Mai am şi alte texte care îs publicate deja pe Saturnianul, bara de sus portocalie: Cartea iubirii, Cronicisme + nişte texte mai scurte 😉

      Zi minunată şi ţie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: