În sfîrşit acasă!

orion

Pentru cineva care nu îşi avea locul în lumea asta, mărturisesc că, deodată, mi-este greu s-o părăsesc. Desigur, se spune că fiecare atom din corpul nostru a fost cîndva parte dintr-o stea. Poate că nu plec. Poate că mă întorc acasă. [Jerome (Jude Law) în filmul Gattaca]

De multe ori nu am avut senzaţia că n-aş fi „acasă” aici, pe Pămînt. În verile copilăriei, pe care le petreceam mereu la bunici la ţară, îmi plăcea să stau multă vreme sub cerul nopţii şi să privesc bolta puzderie de stele. Atunci mă simţeam cel mai aporape de inima universului, pintre ale cărui sori şi planete dintotdeauna am visat să călătoresc, şi zburam cu puterea gîndului la mii şi mii de ani lumină.

Erau momente în care totul dispărea în jurul meu şi nu mai exista nimic altceva decît acea „ţesătură” deasă de punctuleţe luminoase. Dar erau, de asemenea, momentele cînd senzaţia de ne-acasă se accentua vizibil. De parcă ceva din mine ar fi fost acolo, fărîme din fiinţa mea, din sufletul meu s-ar fi regăsit undeva printre acele stele.

Multă vreme n-am înţeles de ce simţeam aşa. Multă vreme n-am îndrăznit să mărturisesc asta nimănui, nici măcar părinţilor mei. Şi atunci mi-am găsit refugiul în lumile fantastice (sau poate nu!) de dincolo de stele, create de autorii science-fiction. Apoi în lumile fantastice pe care am început să le pun eu însumi pe hîrtie. Era ca şi cum, citind şi scriind despre lumile imaginare din stele, reuşeam să creez o conexiune cu acea parte a eu-lui care se afla acolo. Este motivul pentru care voi citi mereu astfel de cărţi: mă ajută să nu mă simt total străin aici, să fiu un suflet adaptat condiţiei umane, să nu pierd legătura cu „ceva”-ul din noi care vine de Acolo.

Pînă cînd într-o zi am aflat, iar azi oamenii de ştiinţă acreditează tot mai mult această idee, că germenii vieţii pe Terra e posibil să fi fost aduşi de Acolo, în urmă cu multe zeci de milioane de ani, în coada unei comete sau de unul din mulţii asteroizi prăbuşiţi pe planetă. Şi atunci am înţeles de ce senzaţia mea de ne-acasă era mai pregnantă atunci cînd priveam stelele. Pentru că veneam de Acolo dar eram printre puţinii care nu îşi uitase originile şi nu se adaptase total noii sale vieţi pămîntene.

Iar cînd voi părăsi această lume îmi va părea rău de un singur lucru: sufletele minunate pe care le-am întîlnit şi le-am iubit de-a lungul vieţii. În rest, nici o părere de rău fiindcă voi putea spune că sunt în sfîrşit acasă!

2 Responses to În sfîrşit acasă!

  1. thornofrose spune:

    Acasă, este acolo unde ne simţim mulţumiţi, unde simţim pacea în suflet.. este locul unde ne întoarcem de fiecare dată, fara sa ne propunem asta. Paşii se îndreaptă singuri înspre ACASA, pentru ca acolo ne simţim cu adevarat in siguranţă..

    • Egumenul Sanctuarului spune:

      Rose, acum AICI este acasă pentru că aici mă simt mulţumit, am motive să mă simt aşa. Dar nu pot uita şi omite că am venit de ACOLO. E ca atunci cînd te muţi într-o ţară străină: locul acela devina acasă, dar nu uiţi de unde ai plecat, e în fiecare celulă a fiinţei tale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: