Dincolo

Ţi se pare că poţi atinge orice? Opreşte-te în loc şi întinde mîna cu palma desfăcută. Ai să vezi că limita spaţiului fizic, în care cineva sau ceva este lîngă tine, se află în vîrful degetului tău mijlociu. Orice aflat fie şi cu un milimetru mai în faţă, este departe. Este dincolo. Îl poţi vedea, sau auzi, sau mirosi dar nu îl poţi atinge. Pentru că e departe. E în afara spaţiului tău tangibil. Nu băgăm în seamă aşa ceva, ni se pare banal pentru că dispunem de ceea ce se numeşte deplasare.

Dar imaginează-ţi că nu te poţi deplasa. Fie pentru că eşti incapacitat fizic, fie pentru că, dintr-un motiv sau altul, îţi este imposibil să te deplasezi pentru a cuprinde ceea ce-ţi doreşti între graniţele spaţiului tău fizic. Cum ajungi dincolo? Cum ajungi să simţi fără să atingi? Mergi cu imaginaţia mai departe. Eşti o entitate ce nu dispune de corp şi care există numai sub formă de energie. Invizibilă, inodoră, incoloră. Cumva trebuie să simţi, să intri în contact, să „atingi”. Şi tot ceea ce ai la dispoziţie este energia, nimic altceva. Căci asta eşti.

Uneori atingerea reprezintă mai mult decît gesturi şi cuvinte. Reprezintă gînduri, care nu sunt altceva decît energie. Energie care devine forme, miresme, gesturi şi atingeri pe care le simţi ca şi cum ar fi reale. Nu e nebunie, e energie. Pe care o avem cu toţii. Şi care influenţează, chiar dacă nu suntem mereu conştienţi de asta. Nu e nevoie de un cuvînt sau un gest pentru a simţi ceva, ori a te simţi cumva. E nevoie doar de o stare pe care energia proprie o difuzează instantaneu în eter şi e receptată de compatibili. Atingi şi simţi fără a avea prezenţa în interiorul limitelor spaţiului fizic. Şi unii se vor uita la tine neînţelegînd de ce eşti afectat, te vor privi ca pe-un ciudat sau ca pe un naiv clătinînd din cap a mirare.

Şi totuşi siguranţa, confortul atingerii materiale face parte din codul nostru genetic ca entităţi inteligente deţinătoare de corp fizic. Aşadar, ţie, ca entitate ce poate ajunge dincolo şi pe altă cale, nu-ţi rămîne decît să te decizi care parte a paharului o priveşti: eşti evoluat sau involuat? Ne tragem din energie sau din ţărînă?

One Response to Dincolo

  1. clarisa spune:

    si eu ma gandesc din ce in ce mai des la aceasta energie,o experimentez,e ceva senzational,e usor sa o uiti cand nu prea sti cum sa o atingi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: