Călătorie atipică

Marți, 7 iulie 2009

M-am scuturat de stele,
Pentru a putea privi în genunile universului
Apoi m-am lăsat în voia spaţiului,
Pentru a putea zbura liber şi atemporal
Și am aterizat la poalele ființei mele
Unde am redescoperit lirismul ancestral.

La capătul acestui univers de conexiuni neuronale
Era o mare de cuvinte abisală
Şi-acolo, aşteptînd, stătea o ființă digitală.
Din biţi s-a ridicat spre eul meu
Cu rînduri vii, născute din lumină de cristale,
Crescînd uşor spre al creaţiei apogeu.


Dincolo

Sâmbătă, 13 iunie 2009

Ţi se pare că poţi atinge orice? Opreşte-te în loc şi întinde mîna cu palma desfăcută. Ai să vezi că limita spaţiului fizic, în care cineva sau ceva este lîngă tine, se află în vîrful degetului tău mijlociu. Orice aflat fie şi cu un milimetru mai în faţă, este departe. Este dincolo. Îl poţi vedea, sau auzi, sau mirosi dar nu îl poţi atinge. Pentru că e departe. E în afara spaţiului tău tangibil. Nu băgăm în seamă aşa ceva, ni se pare banal pentru că dispunem de ceea ce se numeşte deplasare. Citește restul acestei intrări »


În sfîrşit acasă!

Sâmbătă, 7 februarie 2009

orion

Pentru cineva care nu îşi avea locul în lumea asta, mărturisesc că, deodată, mi-este greu s-o părăsesc. Desigur, se spune că fiecare atom din corpul nostru a fost cîndva parte dintr-o stea. Poate că nu plec. Poate că mă întorc acasă. [Jerome (Jude Law) în filmul Gattaca]

De multe ori nu am avut senzaţia că n-aş fi „acasă” aici, pe Pămînt. În verile copilăriei, pe care le petreceam mereu la bunici la ţară, îmi plăcea să stau multă vreme sub cerul nopţii şi să privesc bolta puzderie de stele. Atunci mă simţeam cel mai aporape de inima universului, pintre ale cărui sori şi planete dintotdeauna am visat să călătoresc, şi zburam cu puterea gîndului la mii şi mii de ani lumină.
Citește restul acestei intrări »